de citit

   De curînd am recitit romanul lui Victor Hugo "Notre Dame de Paris". Emoţiile au fost mult mai puternice decît atunci cînd l-am citit pentru prima dată (îl citeam de nevoie, pentru  notă, acum, însă, am savurat cu plăcere fiecare moment, am făcut şi notiţe). Seara, înainte de culcare, povesteam ce am citit pe parcursul zilei Alexandrei(fetiţa mea de 8 ani). A rămas profund impresionată , iar la sfîrşitul romanului mi-a zis:"Nu ştiam că în literatura română sunt aşa lucrări! Mi-a venit o poftă să citesc!!!"
   Dacă măcar unuia dintre cei care citesc aceste rînduri îi voi trezi pofta de a citi, poate şi nu acest roman, atunci  e bine, va fi o mică, micuţă de tot))) victorie!

E bine să ştim!

O dramă romantică

“Notre Dame de Paris” este povestea unei tinere , Esmeralda, care-şi exercită meseria în faţa catedralei Notre Dame. Încălcând jurămintele sfinte, arhidiaconul se îndrăgosteşte de ea şi încearcă să o seducă. Este salvată de clopotarul catedralei, diformul Quasimodo, este urmărită de poliţie şi condamnată la moarte.

Acelaşi Quasimodo o răpeşte din mâinile călăului şi o ascunde în biserică. Trădată de toată lumea, tânăra este, în final, executată, în momentul în care reuşise să-şi găsească mama.  

Posteritatea “Cocoşatului de la Notre Dame”

Povestea simplă şi emoţionantă a cunoscut o posteritate impresionantă. Sub titlul “Esmeralda” sau “Cocoşatul de la Notre Dame”, a fost ecranizată de nenumărate ori, de la filmul mut din 1905, la musicalul “Notre Dame de Paris” din 1999. Actori celebri au dat viaţă personajelor principale. Gina Lollobrigida, Lesley-Anne Down, Aka Noa au fost Esmeralda, iar în rolul lui Quasimodo s-au perindat Anthony Quinn sau Anthony Hopkins. 

Povestea lui Hugo a fost repovestită în cele două opere “Esmeralda”, pe muzica compusă de Dargomyzhsky, respectiv Arthur Goring Thomas, în filmul Disney adaptat în manieră “Gothic”, în musicalul rock prezentat în 1998 la Seattle pe muzica lui C. Rainez Lewis.

Potrivit datelor  din Guinness Book of Records, un alt musical, canadiano-francez, din acelaşi an inspirat de „Notre Dame de Paris”, pe muzica lui Riccardo Cocciante, a fost cel mai popular exemplar al genului din toate timpurile.