sâmbătă, 28 mai 2011

boschetar în dragoste... ce poate fi mai trist?


Daca-as putea da in chirie
Dragostea mea pentru tine
Sint mai sarac decit pustiul
Unde nu ploua niciodata
Dar o stiu ca ploaia vine
De cite ori te vad, toti imi spun
Ca in pustiu nu ploua
Dar nu cred pe nimenea
Pentru dragostea mea-nebuna
Si in pustiu va ploua
Iubito, de cind te iubesc pe tine
Iubito, de cind te iubesc stii bine...
Daca-as putea da in chirie
Dragostea mea pentru tine
Iubito, de cind te iubesc pe tine..
Deveneam, milionar, dar am ajuns boschetar
Iubito, de cind te iubesc pe tine,
Iubito, de cind te iubesc stii bine...
Mi-am pierdut si mintile,arsita-i mereu in mine,
De ma cert cu Dumnezeu, iubit-o pentru tine!
Asteptind din cer sa cada,macar un strop de ploaie
Ca un cersetor eu stau,
In pustiu nu in strada!
Iubito, de cind te iubesc pe tine
Iubito, de cind te iubesc stii bine...
Daca-as putea da in chirie
Dragostea mea pentru tine
Iubito, de cind te iubesc pe tine..
Deveneam, milionar, dar am ajuns boschetar
Iubito, de cind te iubesc pe tine,
Iubito, de cind te iubesc stii bine...
E doar vina mea,am ales pustiul
Stiam ca nu ploaia, dar dragostea
Imi poate schimba destinul
Daca-as putea da in chirie
Dragostea mea pentru tine
Iubito, de cind te iubesc pe tine..
Deveneam, milionar, dar am ajuns boschetar
Iubito, de cind te iubesc stii bine...
Si ma rog acum de tine,
Sa-mi iei dragostea-n chirie
Iubito de cind te iubesc pe tine
Daca vrei macar o zi
Sa te vad pe cit o fi
Iubito de cind te iubesc pe tine
Iubito de cïnd te ïubesc

marți, 10 mai 2011

Revelaţie...

   De cîteva zile Ancuţa e foarte neliniştită. Plînge mai mereu, n-o pot  lăsa din braţe nici un minut. Motivul e unul firesc pentru vîrsta ei - cresc dinţişorii. Pot spune că traversez şi eu împreună cu ea o perioadă febrilă - ea din motive fiziologice, eu - mai mult spirituale. Citesc, citesc, citesc...( oricum altă treabă nu pot face cu ea în braţe:)), văd partea plină a paharului:)). Fiind copleşită de perioadă, am recurs la opera lui Octavian Paler. Am primit o plăcere deosebită, citind, savurînd, devorînd "DEŞERTUL PENTRU TOTDEAUNA", în care autorul îşi mărturiseşte teama de moarte, greşelile şi regretele. 
   Deşertul pentru totdeauna are forma unui jurnal cu însemnări zilnice, în care relatarea întâmplărilor prezente se îmbină cu întoarcerile în timp – copilăria petrecută la poalele Munţilor Făgăraş, în satul Lisa, anii de şcoală şi de liceu.
   E ceva nemaipomenit... Am să "arunc" aici nişte spicuiri, sper să trezesc motivaţia cuiva)))
...
Se pare că iubim, de fapt, ceea ce ne lipseşte.
...
Am crezut că sensul vieţii este chiar viaţa. Acum nu mai sunt sigur.
...
Poate, simt mai mult decât înţeleg. Asta ar lămuri multe. Căci reprezint categoria cea mai expusă şi mai stupidă: omul cu sentimente.
...
La urma urmei, lumea e plină de rataţi. Câţi ar putea spune că şi-au văzut împlinite toate aşteptările? Poate, e chiar o lipsă de modestie să declari: sunt un ratat! Ca să devii „ratat”, trebuie să fi avut nişte visuri înalte, nişte ambiţii mari.
...
Cum zice doctorul Luca, nu e deloc simplu să-ţi descarci sufletul cum ai răsturna un sac.
...
m-am gândit deseori că am trăit cu piciorul pe frână (ce păcat că n-am derapat!), prea defensiv, prea precaut şi că, din această cauză, am în urma mea o existenţă cu prea multe febre false.
...
Toată viaţa m-am apărat, m-am ferit, am pus între mine şi ceilalţi o barieră, am stat la pândă. Nu m-am dăruit în întregime, mi-am păstrat căi de retragere, mi-am protejat singurătatea, am fost „rac” şi chiar mai rău decât atât, încarcerat în mine însumi, încât am preferat de multe ori să-mi drămuiesc pasiunile decât să nu le pot controla. Mi-a plăcut să mă cred un „animal afectiv” şi, chiar, am fost, dar am pus lângă „animalul afectiv”, ca gardian, un „animal raţional”. Probabil, aici s-a aflat sursa eşecurilor mele. N-am putut fi un cerebral pur, nici nu mi-am lăsat sensibilitatea neîngrădită.
...
nu e nebun cel care şi-a pierdut raţiunea, ci acela care şi-a pierdut tot în afară de raţiune.
...
 La mine, memoria se comportă ca o prostituată
...
etc.
   E un bun început pentru o dezbatere, o "păruială filosofică"))))))))))).

sâmbătă, 30 aprilie 2011

Bună dimineaţa, SPIC DE GRÎU!

   Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu cînd mă gîndesc cum trece, nu , nu trece , dar  zboară, sau, mai corect ar fi, fuge cu viteza luminii timpul, ma iau fiorii. Da, da, ştiu timpul e o noţiune relativă, ca de altfel totul... totul e relativ. Fiecare percepe lumea , dragostea , fericirea,  tristeţea, durerea, speranţa etc intr-un fel  sau altul, mai mult sau mai puţin personal.Şi asta ne face deosebiţi, intr-atît de deosebiţi, încît nu ne mai pasă de cel din stînga sau din dreapta noastră...Suntem DEOSEBIŢI şi punctum... Doare...

...

   Ar trebui să învăţăm de la Măria Sa Spicul de Grîu bunătatea, dăruirea de sine, omenia... Într-un singur   bob e atîta viaţă că ne-ar ajunge pentru o veşnicie, dacă am merita.

...

   Într-o zi Alexandra mi-a reproşat că nu mai avem  activităţi comune, ca pe vremuri. Adevărul e că avea dreptate... nu mai avem timp nici pentru cei mai dragi. La masă era mai tăcută şi am surprins-o cercetînd felia de pîine, atunci i-am propus  o poveste care începe cam aşa...

...

   A fost odată ca niciodată un bob de grîu care seamană cu două mîini unite ca la rugăciune.
  
   Bobul a fost binecuvîntat. O picătură de ploaie dumnezeiască a trezit la viaţă ceea ce părea uitat de mult şi bobul a încolţit.
         Cu cea mai mare grijă omul ascunde bobul de grîu sub brazdă şi îl înveleşte cu un strat de humă ca o plapumă să-i ţină cald.
   Mai are nevoie bobul nostru şi de razele blînde ale soarelui .

   Peste cîteva zile firul mărunt a  ieşit la lumină, soarele îl mîngîie şi îl încălzeşte.

   În ajun de Paşti  lanul de grîu era de o frumuseţe rară.

   Apoi se strînge în hambare, de unde ajunge la moară, apoi în grija brutarilor care pun cîte un strop de suflet şi o picătură de dragoste în fiecare bucăţică de aluat...
   Lung e drumul pîinii...
   Cam simplă a fost povestea, dar a meritat. Îi citeam în ochişori satisfacţia cînd în fiecare seară mergea să măsoare cu cît a crescut spicul. Ca un adevarat cercetător şi mi-am dat seama că noi, maturii suntem prea egoişti uneori, copiii noştri au nevoie doar de puţină atenţie din partea noastră pentru a fi fericiţi, pentru a le arăta că NE PASĂ... ei sunt atăt de înţelegători ...aşteaptă cuminţi pînă cînd mama sau tata îşi vor finisa treburile, dar ele nu se grăbesc a fi   finisate...


duminică, 17 aprilie 2011

Luci, Soare, luci

 Ah, iată primăvara cu sînu-i de verdeaţă!
În jur e veselie, amor, sperare, VIAŢĂ!!!
   Am o poftă nebună de soare. Vreau puţină culoare!!!(se poate şi mai multă) E minunat!




sâmbătă, 16 aprilie 2011

Hai, Moldova!

   O echipă de jurnalişti din Franţa a venit  în Moldova pentru a filma procesul de pregătire şi desfăşurare a Zilei de Curăţenie Naţională, care are loc pe 16 aprilie în toate raioanele din ţară. Echipa din Franţa este interesată de „Hai, Moldova!” ca proiect care se desfăşoară pentru prima dată în mod organizat la nivel de ţară.
   Şi dacă  toată săptămîna a plouat, uite că şi cerul e cu noi, e un semn bun, iar dacă am ajuns şi în vizor internaţional...să ştii că nu e totul pierdut! Bucură enorm faptul că s-au mobilizat foarte repede mulţi tineri, ceea ce  demonstrează că le pasă.
   Am ieşit şi noi în curte echipaţi , sperînd că ni se vor alătura şi alţii, dar am tot sperat))). Unora le pasă, altora mai  puţin.
   Prin acest efort colectiv coordonat vom arăta cît de pregătiţi suntem pentru un viitor curat.
   Am adunat , împreună cu Alexandra, 2 pungi de gunoi. O tot urmăream cu cîta seriozitate adună chiştoacele aruncate în nisip, cum mă certa dacă săream peste o pungă, cum alerga ca o furnicuţă şi tot comenta cît e de nesimţită lumea...
   Cînd  ne întorceam acasă se citea pe chipul ei satisfacţia, se simţea tare importantă))), un mic erou))) implicat într-o acţiune socială de talie naţională))).
La noi e curat, dar la voi?

vineri, 15 aprilie 2011

Păcatul uitării de mamă

   ...O frunză cînd cade - ramul o plînge. Tot cu frunze. Îl doare şi plînge.
   ...Cerul, cînd adună în sine prea multă durere - plînge şi el, aruncînd cu săgeţi de foc asupra pămîntului , vrînd , parcă, să se răzbune pe un cineva care i-a provocat atîta suferinţă. Lacrimile lui uneori aduc naşterea altor suferinţe , altor necazuri, altor lacrimi...
   Varsă lacrimi şi mamele noastre, rămase în aşteptare lîngă vechile portiţe... Plîng , blestemînd acele depărtări, ce atît de crud ne-au răpit de sub aripa lor ocrotitoare.                                                                      
...La naşterea fiecăruia dintre noi  Mamele au mulţumit cerului, de parcă nu Ea ne-a adunat fărîmă cu fărîmă, a turnat suflet, căldură, bunătate. A mulţumit pămîntului, care i-a dat puteri să îngenuncheze, sleită de puteri.
   Apoi, părăsită fiind de lăstarii săi, simţind greul pragului de piatră, a blestemat acelaşi cer - cum de nu a intervenit pentru a ne opri. De ce nu a trimis ploaie, fulger, vînt, barîndu-ne drumul spre lume. Ne-a pierdut de îndată ce am coborît din braţele-i. În inimă, însă, ne ţine pînă la ultima suflare, rostindu-ne numele, numele copiilor săi, rătăciţi prin străini.
   A blestemat pămîntul, care ne mai ţine, necătînd la marele nostru păcat - păcatul uitării de mamă. Blestemă cerul, pămîntul, mulţimea de drumuri şi zări străine, iar pe noi, copiii ei, ne mai iubeşte. Ne iubeşte şi ne aşteaptă. Dar... nu venim...
   Timpul se scurge. Inima şi gîndurile ne sunt ocupate cu problemele cotidiene. Păcatul acesta creşte tot mai mare. Blestemul mut apasă tot mai greu şi atunci... Şi atunci cerul, cel ce de-atîtea ori  a plîns asupra Mamei - îi răpeşte sufletul ei curat, iar pămîntul - trupul împuţinat de marea jertfire de sine pentru copii. Tocmai atunci simţim tot greul păcatului nostru, păcatului uitării de mamă...






V

duminică, 10 aprilie 2011

mesaj pt Miha

e ceva de proba)))))sper ca  s-a rezolvat, daca pina seara nu primesc  vesti de la tine, inseamna ca e ok, de nu...voi mai face niste schimbari. o zi buna iti doresc!pa!

vineri, 8 aprilie 2011

biletul de adio

   Cu acest filmuleţ pun puncte de suspensie, nicidecum punct, temei  despre violenţă, despre nepăsare...  Finalul rămîne deschis pentru noi interpretări, noi atitudini, concluzii şi acţiuni. AMINTEŞTE-ŢI de fiecare dată că şi TU AI FOST COPIL, că şi TU AI GREŞIT, şi , ce e mai rău... GREŞEŞTI  în continuare...

joi, 7 aprilie 2011

Violenţa faţă de copii în R. Moldova

   Unul din zece părinţi recunosc că abuzează emoţional/psihologic copiii (ameninţă, interzic diverse activităţi etc.).
• Șapte din zece copii intervievaţi apreciază că sunt sprijiniţi de părinţi în ceea ce fac. Acest lucru se întâmplă într-o măsură mai mare în cazul fetelor comparativ cu al băieţilor (77% dintre fete spun că sunt sprijinite de părinţi, faţă de 72% dintre băieţi) sau al elevilor de gimnaziu faţă de liceeni și al celor din mediul rural comparativ cu mediul urban
   Doi din zece copii recunosc că mai des (4%) sau uneori (16%) sunt neglijaţi de părinţi prin ignorare și lipsă de comunicare, chiar dacă nevoile materiale ale copiilor sunt satisfăcute. 30 de % din copiii chestionaţi consideră că cel puţin jumătate dintre copiii din Republica Moldova se află în astfel  de situaţie.

marți, 5 aprilie 2011

Formele agresivităţii faţă de copil

Agresivitatea faţă de copil prezintă numeroase forme:
  • Violenţa fizică -  Bătăi, lovituri, lovituri cu piciorul, cauzarea de arsuri. Gravitatea leziunilor depinde de vârsta şi puterea fizică a copilului.
  • Neglijarea - ericlitarea fizică şi psihică a copilului ca urmare a îngrijirii, alimentaţie necorespunzătoare.
  • Violenţa psihică - Criticarea continuă, neglijarea în comparaţie cu ceilalţi fraţi, ameninţările continue, pedeapsă prin închidere, observaţiile batjocoritoare ale părinţilor, desconsiderarea copilului, pretenţiile exagerate, terorizarea, atitudine negativă faţă de copil, înjosirea acestuia.
  •  Violenţa sexuală - Abuzul sexual faţă de un copil nematurizat fizic şi psihic, obligarea la acte sexuale complet străine vârstei acestuia.

miercuri, 30 martie 2011

joc de cuvinte

n-am venit că am venit, am venit că n-am venit...spunea Păstorel Teodoreanu
oare despre ce este vorba?

marți, 29 martie 2011

Copilul vede. Copilul face.

ex abrupto

SOMN
Iată aceste două case:
una zidită din cărămizi,
alta din mîinile care
au înălţat cărămizi.

Una clădită din aur şi sînge,
alta din carnea
din care picură
aurul şi sîngele.

Într-una să vă zidiţi mîinile,
în alta umbra şi sufletul.
                   (Nichita Danilov)